Cadrul natural - Relief, Hidrografie, Clima

Oraşul Băile Govora se întinde în lungul pârâului Hinţa, într-o mică depresiune înconjurată de dealuri împădurite, întreaga zonă fiind străbătută de numeroase vâlcele torenţiale. Altitudinea staţiunii este de 360 m, iar relieful Subcarpați este caracterizat de dealuri cu altitudini de 500 – 530 m, dar şi zone mai joase de 200 – 220 m. Dealurile sunt împădurite cu fag şi stejar, suprafaţa pădurilor însumând 847 ha. Prezenţa în perimetrul staţiunii a unor mari suprafeţe verzi adaugă caracteristicilor menţionate, o atmosferă lipsită de poluare şi o cantitate ridicată de aeroioni, predominant negativi, de mare importanţă pentru o staţiune balneoclimaterică profilată, în principal, pe tratamentul afecţiunilor căilor respiratorii. Puritatea ridicată a atmosferei este determinată şi de faptul că pe teritoriul staţiunii nu sunt unităţi industriale poluante, influenţa platformei chimice Govora fiind nulă datorită considerentelor menţionate. Structura geomorfologică a reliefului şi poziţia zonei îi asigură staţiunii circulaţia aerului de tip föhn, cu încălzire locală şi microclimat plăcut şi sedativ. Sintetic, potenţialul natural turistic al staţiunii balneoclimaterice Băile Govora este constituit din următori factori: existenţa unui important şi valoros fond balnear cu proprietăţi şi caracteristici unice şi de nivel superior, care asigură renumele staţiunii Băile Govora; existenţa unor împrejurimi şi a unui topoclimat adecvat unei staţiuni balneare; existența unui ambient favorabil activităţii balneare; existenţa unei purităţi atmosferice de excepţie determinată de caracteristicile geomorfologice specifice depresiunii în care este amplasată staţiunea şi vegetaţia abundentă. Relieful Depresiunii Govora se caracterizează printr-o salbă de dealuri, cu altitudinea medie de 400 – 600m, care se desprinde din culmea subcarpatică Piscupia – Pietrari şi se înclină spre terasa Oltului, cu expunere la soare, înclinarea fiind mică, de 15 -200, iar energia reliefului moderată. Mica depresiune în care se află localitatea şi staţiunea balneoclimaterică Govora, face parte din sectorul vâlcean al Subcarpaţilor Getici. Particularităţile actuale ale Subcarpaţilor Vâlcii sugerează tinereţea acestei regiuni datorită mobilităţii tectonice accentuate care a condiţionat permanent în Cuaternar modelarea reliefului subcarpatic. Relieful este dezvoltat pe structuri monoclinale pliocene, care se pot urmări ca o treaptă mai joasă în sudul Subcarpaţilor Vâlcii, cuprinsă între 300 – 600 m altitudine. Dealurile Govorei sunt alcătuite din roci mio – pliocene friabile, respectiv din nisipuri argiloase şi pietrişuri, favorabile eroziunii torenţiale şi deplasărilor în masă, fiind accelerate şi de nivelul coborât al văii Oltului (de aceea numai în câteva puncte depăşesc 600 m). Modificarea antropică mai accentuată a peisajului din acest sector subcarpatic se datorează punerii în valoare a zăcămintelor de sare de la Ocnele Mari şi Ocniţa, cunoscute încă de pe vremea dacilor, dar intensificate prin dezvoltarea industriei chimice. Apele minerale de la Govora sunt legate de formaţiunile geologice mai noi (miocene), în care se află şi zăcămintele de sare amintite. Din cauza variaţiei mari a naturii rocilor şi a apariţiei hidrocarburilor lichide şi gazoase, compoziţia chimică a apelor este foarte variată. Dintre acestea fac parte apele clorosodice şi clorosodice iodurate care apar în regiunea masivului de sare de la Ocnele Mari – Ocnele Mari, Govora, ele provenind din apele de precipitaţii infiltrate în pământ şi mineralizate prin dizolvarea sării întâlnită în stratele cu care vin în contact.

În ansamblu, teritoriul judeţului Vâlcea aparţine în întregime bazinului Oltului. În cuprinsul lui se pot diferenţia două sectoare ale cursului, corespunzătoare a două trepte de relief: un sector montan şi un sector al dealurilor subcarpatice şi piemontane. În general, ambele sectoare au caracter transversal, în fiecare din ele există o arie de convergenţă a râurilor, corespunzând unor depresiuni sau afundării structurale. În localitatea Băile Govora reţeaua hidrografică este tributară Râului Govora prin afluentul acestuia – pârâul Hința. Râul Govora izvorăşte din Dealul Mare, Bărbăteşti, cu altitudinea de 998 m situat la partea sudică a masivului Buila-Vânturariţa. De la izvoare, râul se orientează spre sud, străbătând satele Gruieri, Budurăşti şi Mogoşeşti ca să conflueze apoi cu pârâul Cacova. Acesta, la rândul său, izvorăşte din dealul subcarpatic Piciorul Mărului, se îndreaptă spre sud, parcurge satele Suseni, Gluiu şi centrul comunei Stoeneşti. După confluenţă, Râul Govora se orientează spre sud – est şi confluează după circa 30 km cu Oltul, la nord de localitatea Tătărani. În general, afluenţii Râului Govora sunt scurţi, îşi au izvoarele în dealurile din jur şi devin torenţiali în perioadele ploioase. Pârâul Hinta străbate staţiunea Băile Govora, fiind afluentul cel mai important al Râului Govora și izvorăşte din apropierea dealului Păuşeşti. Are cursul orientat pe direcţia est – vest şi confluează după circa 5 km cu Râul Govora pe teritoriul satului Govora. Băile Govora sunt drenate pe o lungime de aproape 2 km de pârâul Hinţa, având ca afluenţi pe malul stâng, pâraiele Bârlogeanu şi Valea lui Ţigănilă. Pârâul Hinţa este canalizat parţial începând din amonte la Izvorul Ferdinand şi până la podul de pe strada Pieţii, pe o distanţă de aproximativ 1,4 km și în aval de Ștrandul ”Salus” pe o lungime de aproximativ 600 m.

Datorită poziţiei geografice, a reliefului înconjurător şi a vegetaţiei, Băile Govora beneficiază de un climat blând, semimediteraneean. Cercetări sistematice de climatologie, începute încă din anul 1884, continuate de Dr. V. Crassu în perioada interbelică şi de doctorii L. Ciungan şi V. Geiculescu din 1952 şi până în 1986 au furnizat date importante, publicate în lucrări de specialitate și prezentate succint în continuare. Temperatura aerului prezintă variaţii mici atât sezoniere, cât şi diurne, cele mai mici fiind în sezonul rece, când se înregistrează temperaturi medii lunare +0,20 C în decembrie, -2,80 C în ianuarie, +90 C în februarie. Cele mai grele zile de iarnă se manifestă în prima jumătate a lunii ianuarie, iar anual se înregistrează 28 zile de iarnă autentică. Temperatura minimă record în sezonul rece a fost înregistrată în data de 11.02.1929, când a atins valoarea de -27,40 C. Anotimpul cald durează mai mult de 6 luni, din aprilie până în octombrie; zilele cu temperatura maximă peste 250 C încep din aprilie (9 zile) şi se termină în octombrie (3 zile) astfel încât în timpul verii se înregistrează 88 zile cu temperatură de 250 C. Zile tropicale cu temperaturi de 300 C și rareori peste, se întâlnesc în iunie, iulie şi august, însumând 23 zile. Caracteristică este absenţa căldurilor în timpul nopţii, iar toamnele sunt mai calde decât primăverile. Presiunea atmosferică este, în general, mică vara şi ridicată iarna, caracterizată prin aceea că ea creşte semnificativ la începutul toamnei şi scade pronunţat la venirea primăverii. Media acesteia este cuprinsă între 729 mm Hg în aprilie şi 734 mm Hg în ianuarie, când poate urca până la 756,4 mm Hg. Amplitudinea maximă a presiunii atmosferice este de 46,9 mm Hg, iar cea minimă atinge numai 20,2 mm Hg în luna august. Mişcările maselor de aer sunt puternic influenţate de aşezarea geografică a Govorei şi vecinătatea lanţului muntos al Carpaţilor Meridionali, astfel încât lipsesc cele cu caracter specific zonal şi cele intense. Desele perioade de calm sunt întrerupte sporadic de vânturi cu viteză redusă, a cărei medie anuală este de sub 2 m/s, variaţia fiind cuprinsă între 1,2 m/s în august şi 3,1 m/s în aprilie. Foarte rar se înregistrează zile cu vânt tare, peste 10 m/s, iar furtunile violente apar la intervale foarte mari de timp şi durează, din fericire, doar câteva minute. Direcţia predominantă a mişcărilor aerului este dinspre sud – est şi sud – vest. Umiditatea relativă a aerului este ceva mai ridicată, în medie anuală fiind de 69 %, între minima de 58 % din august şi maxima de 79 % din decembrie fiind o diferenţă de doar 20 %, constanta valorilor constituie, de asemenea, un factor important în ansamblul mediului sanogen. Nebulozitatea medie cuprinsă între maxima din decembrie de 6,2 şi minima din august de 2,4 urmăreşte îndeaproape extremele umidităţii relative, media anuală fiind de 4,5 valoare destul de redusă la nivel global, iar în perioada caldă a anului se menţine la valori cuprinse între 2 şi 4. Această nebulozitate redusă este deosebit de importantă pentru o localitate climatică. Perioada mare de strălucire a soarelui, concretizată în numărul de zile senine care depășesc numeric pe cele noroase sau acoperite (103 anual) constituie un factor important de atracţie, precum şi o importantă sursă energetică neconvenţională ieftină şi ecologică, sursă exploatabilă în condiţii optime pe durata celor 1.200 ore de strălucire a soarelui. În acest sens măsurătorile au prezentat valori ale coeficientului de insolaţie care variază de la 0,20 în sezonul rece la 0,54 în sezonul cald. Precipitațiile atmosferice se încadrează în limite anuale normale, determinând un regim pluviometric favorabil dezvoltării vegetaţiei. Cele mai numeroase zile cu precipitaţii au fost înregistrate în lunile mai – iunie (13 zile) şi în august – septembrie câte 5 zile. Averse masive, urmate de inundații locale s-au înregistrat la mari intervale de timp (15 – 25 ani), aceste fenomene fiind strâns legate de cele globale. Starea electrică a atmosferei are un potenţial de 42 V/m, gradientul electric având valori egale sau mai mari cu 100 V, numai când vremea este instabilă şi cu manifestări electrice. Caracteristicile climato-geografice ale Băilor Govora reglează regimul aeroelectric, menţinând în tot timpul anului o ionizare foarte mare, cu efect sedativ – relaxant, factor natural important care contribuie substanţial la creşterea efectului tratamentului balnear.